Fără comentarii suplimentare.
Când o să îmbătrânesc…
…n-o să trag cu dinții de viața. Mai bine să mă duc când sunt în putere, cu demnitate.
Bine că până atunci voi apuca să mai mai coc. O să am copiii lângă mine și voi trage de fiecare zi în parte pentru a mă bucura de nepoții mei. O să fiu un ticălos bătrân. Așa, ca ăsta.
În loc de religie
Mă gândeam ieri care ar fi lucrurile cu adevărat utile de învățat în școală, în locul pachetului de superstiții și dogme numit religie. Lucrurile evidente precum biologia, matematica și altele asemenea sunt acoperite. Educația sexuală, de exemplu, mi se pare mult mai utilă decât religia. În primul rând pentru că poate proteja copii, prin informare, de o droaie de nenorociri (BTS-uri, unele din ele incurabile, altele mortale sau traumatismul unei sarcini/avort). Și în al doilea rând pentru că s-a dovedit prin studii că o bună informare împinge vârsta primei experiențe sexuale cu 2-3 ani în sus, nu în jos.
Există însă ceva ce nu e acoperit deloc, și care personal mi se pare extrem de util. Psihologia. Dar nu psihologia teoretică, abstractă, ci noțiuni de psihologie aplicată care să ajute copilul să se orienteze în viață. Noțiuni despre temperamentul uman. Noțiuni despre cele mai comune tipologii de probleme emoționale cu care s-ar putea întâlni în viață, la el sau la alții. Cum să recunoască o depresie și cum să ajute un om care are nevoie, îndrumându-l către consiliere. Lucruri care să îl ajute să înțeleagă cum funcționează creierul uman și cum să reacționeze în fața diverselor probleme. Lucruri care să diminueze cât mai mult nefericirea lui și a celor din jur.
Ne preocupăm atât de mult de sănătatea fizică, dar de sănătatea mentală și afectivă nu ne preocupăm aproape deloc. În schimb, colectiv, ca societate, lăsăm niște preoți cu intenții cel puțin dubioase să ne îndoctrineze copii cu baliverne fără nici un fundament din punct de vedere psihologic sau științific. Ba din contră, îi împingem spre credință prin teroare…
Poveste pentru părinți
Zilele trecute am pățit ceva ce era să mă albească definitiv.
Mai pe seara am simțit o poftă teribilă de ceva cu gust puternic. Am căutat prin frigider după ceva de gen salam de Sibiu, ghiudem, orice de genul ăsta. Nimic. Dar aveam multe ouă. Suficiente cât să-mi permit o extravaganță culinară: Oeuf à la coque.
Am scos trei ouă din frigider și am pus un ibric pe foc. Am pus puțină sare în apă și am procedat la îndeplinirea procesului tehnologic. Cinci minute mai târziu, luam ibricul de pe foc.
Laura, cea mica, în verva ei de omuleț umblător, se ținea după mine prin bucătărie. În cei trei pași era agățată de mine, în fața chiuvetei. Moment în care s-a întâmplat poate cel mai groaznic lucru din viața mea de până acum.
Coada ibricului, care era oarecum deasupra capului ei, plin cu apă clocotită tocmai luată de pe foc, a cedat brusc. Am văzut cu încetinitorul cum recipientul plin cu cele mai negre coșmaruri cade încet către capul copilului. În ultima fracțiune de secundă a lovit marginea chiuvetei. Norocul a făcut ca din două direcții posibile, coșmar sau salvare, să o ia către salvare. Ibricul s-a prăbușit în chiuvetă, peste tacâmuri.
Dacă ar fi căzut în partea cealaltă… Nu vreau să mă gândesc ce consecințe ar fi fost. În căderea ibricului am tras un răcnet care cred că a speriat toți vecinii. Soția era în bucătărie în câteva secunde iar mie mi-au trebuit câteva minute să îmi liniștesc pulsul. De data asta am scăpat… Și nu, nu atribui salvarea de ultimă secundă unor creaturi imaginare. Șansă chioară…
De ce vă povestesc asta. Nenorocitele de mânere de plastic / bachelită nu se încing ca cele de oțel. Dar în timp se coc și se fisurează. Și într-o bună zi ar putea genera o tragedie. Aș putea trăi cu durere și cu o cicatrice urâtă pe mine. Dar nu aș putea trăi cu o cicatrice pe copilul meu, știind că e provocată de mine, chiar și accidental. Toate celelalte vase din casa mea cu mânere de bachelită își iau la revedere de la suratele lor. Pleacă pe ultimul drum.
Eu am învățat o lecție prețioasă. De data asta fără consecințe.
De ce am vrut fete
Ok, cu siguranță titlul nu se leagă logic de poza de mai sus. Dar dacă ai un pic de răbdare, o să-ți explic. Noi masculii feroce trăim cu impresia că femeile ne sunt inferioare. Pentru că nu au gura la fel de mare ca noi, pentru că nu își impun punctul de vedere cu pumnul în masă, pentru că nu se înfig în trafic cu tupeu (ok, specimene din astea am văzut, dar cred că toată lumea e de acord că sunt excepții) și lista poate continua. Dar de ce se întâmplă asta?
În principal datorită educației din copilărie. Băieții, cu infuzia naturală de testosteron, sunt agresivi și bătăuși, lucru interpretat greșit drept curaj și inteligență de către părinți. Și încurajat. Fetele, în schimb, sunt tratate de mici ca inferioare. Pentru că majoritatea au niște tați maimuțoi cu mentalitate de ev mediu, care își bat soțiile că nu le-au făcut băiat. Maimuțoi care nu se opresc nici o secundă să își regândească sistemul de valori, încurajați de alții maimuțoi de rangul lor, cei mai de seamă dintre ei numiți ”preoți”, ”imami” sau ”rabini”. Iar atitudinea continuă ulterior în viață. Tu stai cuminte, tu nu pleci de acasă, tu nu faci sex până mor eu. Normal că un copil educat în stilul ăsta este marcat pe viață. Și mai grav, fetele educate în stilul ăsta ajung femei care își vor educa fetele în același fel. De unde concluzia, băieții sunt inteligenți, fetele sunt proaste. Sau cel puțin nu contează. Și normal că facem reclame cu ”băieți inteligenți”.
Ei bine, când am rămas însărcinați prima oară, nu am avut preferințe legate de sexul copilului. Singura dorință era să fie sănătos. Când am rămas însărcinați a doua oară mi-am dorit tot fată. Pentru că sunt istețe, pentru că sunt iubitoare și pupăcioase și pentru că nu au permanent norul testosteronului deasupra capului. Dar mai ales pentru că am considerat sincer că o fată merită să ajungă într-o familie lipsită de maimuțoi, în care nevoile și instinctele ei să fie apreciate, ocrotite și cultivate. Într-o familie în care potențialul copilului este pus în valoare indiferent de prejudecăți aberante.
Și cred și sper sincer că voi putea să fac exact asta. Până acum merge.