Hai să vedem cum se mișcă autoritățile statului – epilog

Și iată-ne ajunși cu drag și spor la epilogul aventurii cu CNA. După cum îți povesteam aici și aici, Don Quijote care este je a simțit nevoia să-și dovedească încă o dată că autoritățile statului sunt foarte eficiente în a da din umeri și a se fofila atunci când trebuie să ia atitudine. Pardon, să intre în acțiune. Așa că hai să încheiem împreună episodul numit corida de la sport.ro (“sportul” ăla în care niște animale torturează un taur lipsit de apărare).

Astăzi, după ceva vreme de la mailul în care ceream o poziție oficiala a CNA, am primit răspunsul pe care îl meritam:

Domnului Octavian Dunăre

Stimate domnule Octavian Dunăre,

 

Ca urmare a sesizării dumneavoastră, înregistrată la Consiliul Naţional al Audiovizualului cu nr. 7065/23.05.2011, vă comunicăm următoarele:

Corida, ca fenomen, reprezintă o parte a tradiţiei şi culturii din Spania în legătură cu care există mărturii şi documente încă din secolul al XVI-lea. Numeroase sunt opiniile celor care, în ciuda violenţei, a cruzimii luptelor cu tauri, le consideră un produs al artei şi culturii spaniole.

Asupra aspectelor legate de cruzimea la care sunt supuse animalele, la care dumneavoastră, asemeni multor altor persoane apreciaţi că trebuie să se pronunţe autorităţile competente, în Catalunia s-a ajuns la un rezultat. Parlamentul din acesta regiune a Spaniei a votat, interzicerea organizării luptelor cu taurii, începând din ianuarie 2012.

În privinţa acestui spectacol simbol, Consiliul Naţional al Audiovizualului nu are competenţe a se pronunţa.

În legătură cu difuzarea în România de un canal de televiziune, licenţiat de CNA, a unor  transmisiuni achiziţionate de la un canal tv dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

–          toate statele membre ale Uniunii Europene şi-au armonizat legislaţia din domeniul audiovizual şi au preluat în dreptul intern dispoziţiile Directivei Serviciilor Media Audiovizuale (http://www.cna.ro/Directiva-2010-13-UE-a.html),

–          conform argumentului (41) din această Directivă, “Statele membre ar trebui să poată să aplice norme mai detaliate sau mai stricte în domeniile coordonate prin prezenta directivă în cazul furnizorilor de servicii mass-media aflati sub jurisdictia acestora, asigurându-se în acelasi timp că normele respective sunt coerente cu principiile generale ale dreptului Uniunii. (…) Notiunea de norme de interes public general a fost elaborată de Curtea de Justitie în cadrul jurisprudentei sale raportată la articolele 43 si 49 din Tratatul CE (în prezent articolele 49 si 56 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene) si include, printre altele,norme privind protectia consumatorilor, protectia minorilor si politicile culturale.”

În consecinţă, aşa după cum am menţionat şi în adresa noastră anterioară (nr. 6625 din 20 mai 2011), canalul tv  a respectat dispoziţiile cu privire la protecţia minorilor prin difuzarea respectivei emisiuni după ora 22.00, conform dispoziţiilor art. 39 alin. 2 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi ale art.17 şi 19 din Decizia CNA nr. 220 /2011.

Aşa după cum se menţionează şi în argumentul (59) al aceleiaşi  Directive: “Prezenta continutului dăunător în serviciile mass-media audiovizuale este o preocupare a legiuitorilor, a industriei media si a părintilor. Vor exista, de asemenea, noi provocări, în special în legătură cu noi platforme si noi produse. Prin urmare, sunt necesare norme pentru protectia dezvoltării fizice, mentale si morale a minorilor, precum si a demnitătii umane în toate serviciile mass- media audiovizuale, inclusiv în comunicatiile audiovizuale comerciale.”

Nu în ultimul rând, cităm argumentul 47 al Directivei: (47) „Educatia în domeniul mass-media” vizează aptitudinile, cunostintele si întelegerea care permit consumatorilor să utilizeze mass-media în mod eficient si în conditii de sigurantă. Persoanele cu educatie în domeniul mass-media pot să efectueze alegeri informate, să înteleagă natura continutului si a serviciilor si să profite de întreaga gamă de oportunităti oferite de noile tehnologii de comunicatie. Aceste persoane sunt în mai mare măsură capabile să se protejeze, atât pe sine, cât si pe familiile lor, fată de materialele dăunătoare sau ofensatoare.”

Prin urmare, deşi suntem de acord că imaginile difuzate au o puternică încărcătură emoţională, acestea nu pot fi restricţionate de la difuzare atât în temeiul argumentelor legale sus-invocate, cât şi al celor că în spaţiul Uniunii Europene circulaţia conţinuturilor audiovizuale nu poate fi îngrădită atâta vreme cât respectă legislaţia în vigoare. Canalul Sport.Ro este un canal comercial care a investit în achiziţia acestui tip de emisiune pentru că există şi un public interesat de vizionarea coridelor. Privarea acestei categorii de public de accesul la astfel de programe, atată vreme cât este asigurată protecţia minorilor, ar putea fi considerată o încălcare a libertatăţii de acces la informaţii.

 

Cu consideraţie,

Răsvan Popescu

Preşedinte

Întocmit,

Biroul Comunicare şi Relaţii cu Publicul,

Ileana Dănălache – şef birou

 

Recunosc sincer, sunt destul de obosit la ora asta, așa că n-am stat să fac o analiză amănunțită pe text. Dar ce citesc eu aici este că da, e nașpa rău de taurul ăla care a mierlit-o, ghinionul dracului, dar cum într-o țară oarecare din lumea asta e perfect legal, cum e de exemplu lapidatul sau decapitarea în țările islamice, atunci nu e nici o problemă (legală) să ungem și noi sticla cu rahat spaniol.

Ei bine, recunoscând sincer că nu mă așteptam la ceva extrem de diferit de ce am primit, nu pot totuși să nu-mi pun întrebarea cum de emisiunea asta a fost (și încă este) perfect legală, iar o reclamă la Red Bull a fost interzisă pentru că lezează credința mulțimii în creaturi imaginare.

 

Oare ce articol de lege a violat reclama asta, articol pe care corida nu l-a violat? Hai că îmi lipsește dicționarul. Și ăla normal și ăla de sinonime. Cum se spunea la genul ăsta de atitudine duală? Mă ajută careva?

Plici-plici. Sau cum m-a dezamăgit Dobro.

Nu pot să zic că îl cunosc personal pe Dobro. A trecut pe la TNT Games pe vremea când Wii era o jucărie exotică și am schimbat câteva vorbe cu el cât timp își cumpăra unul, dar atât. Pe Vlad îl cunosc marginal mai bine, din vremurile imemoriale când organizam prima data Bucharest Wii Open la Embrio. Dar în nici un caz nu-mi permit să-i consider pe vreunul din ei prieten de-al meu. Nici măcar cunoscuți n-aș putea zice.

De asta cred că pot să vorbesc nițel obiectiv despre cei doi și echipa, bună de altfel, pe care o fac la Radio Guerrilla. Dintre toate posturile radio ce populează FM-ul românesc, ei sunt cei care îmi jignesc cel mai rar inteligența, și chiar îmi face plăcere să-i ascult.

Parte din poziționarea lor pe piața radiourilor din România este faptul că au un discurs elevat, cu argumente raționale și ironii fine. Iar când un ascultător mai necioplit a trimits un SMS în care spunea “Nu-l mai lăsați pe Ciuclaru să vorbească la microfon, sună ca un retardat. Nu că n-ar fi…”, băieții (și mai ales Dobro) s-au simțit obligați să-l sune pe individ și să-l întrebe  dacă nu crede că a sărit peste cal cu afirmația asta. Doar a jignit un om pe care nu-l cunoaște. După un schimb de replici în care omul și-a folosit vocabularul cam redus pentru a își argumenta afirmația, Dobro l-a rugat călduros să nu mai asculte Guerilla, că nu e de el. În traducere liberă, e prea prost să asculte Guerilla. Dar nu i-a spus-o în față. Am înțeles de unde vine supărarea lor.

Același om însă, Dobro, are sistematic niște obiceiuri pe care personal le consider deplasate. Și nu mă refer la preferințele politice pe care și le exprimă liber și omenește pe post. Cât timp au fost alegeri, tenta politică m-a determinat să iau atitudinea democratică – am schimbat postul. Să revenim dar la lucrul pe care nu îl înțeleg. Dacă băieții au un concurs în emisiune și prinzi linie, te poți aștepta la un pic de bășcălie din partea lor. Dacă ești băiat, scapi relativ ieftin. Dacă ești fată/domnișoară/doamnă însă, ai mari șanse să capeți o întrebare specială. Pe o voce cu un ton familiar, de budoar, ești întrebată cu ce ești îmbrăcată. Iar azi dimineață, în schimbul unor bilete la un concert, unei domnișoare pe care eu o auzeam deranjată de întrebarea de mai sus i s-a cerut mai mult de atât. I s-a cerut un plici-plici.

Acum se ridică întrebarea în ce constă acest plici-plici. Respectivei domnișoare i s-a cerut să-și ducă telefonul la șold, unde să-și plesnească cu zgomot elasticul de la chiloței pentru deliciul prezentatorilor și al ascultătorilor. N-o să pretind aici că sunt un exemplar masculin lipsit de instincte voyeuriste, sau că nu am o doză de misoginism. Mă uit după decolteuri și funduri la fel ca oricare bărbat sănătos, adică nici în exces dar nici deloc. Dar între pornirile mele private și manifestarea lor publică pe cheltuiala unei domnișoare care nu și-a dat acordul prealabil în acest sens, mi se pare o diferență destul de mare. Dacă mă gândesc mai bine, este pur și simplu hărțuire sexuală, lucru în același timp imoral și ilegal. Iar asta nu se pupă deloc, după părerea mea, cu Dobro cel care apăra onoarea colegului său, mergând până la a face prost (în mod voalat) un ascultător de-al său.

Sigur, poate sunt ceva mai sensibil la problemele astea pentru că sunt fericitul tătic a două fete. Și poate că pe domnișoara în cauză a deranjat-o mai puțin decât pe mine episodul. Sau poate n-a deranjat-o deloc. Dar poate pe altele le-a deranjat, la fel cum probabil a fost cazul și pentru unele ascultătoare.

Cu siguranță că nu m-ar fi interesat problema asta dacă nu i-aș considera simpatici pe cei doi matinali de la Guerilla. Și mi se pare păcat ca doi băieți cu inteligența lor în general și mai ales Dobro, în particular, să aibă scăpări din astea. Sunt sigur că nu este în intenția lui să își jignească ascultătoarele, dar din postura lui de burlac ceva mai misogin cu o bună doză de hedonism nu cred că își dă seama de modul în care o femeie, care gândește din cu totul altă perspectivă, se poate simți confruntată cu astfel de cerințe.

ING în vizită la mine

Ei, dragii moșului, am o mărturisire de făcut. Blogul ăsta l-am făcut din mai multe motive, după cum urmează: grandomanie, autoironie, plictiseală și lipsa de răbdare la adresa realității crude ce mă asaltează. Cu alte cuvinte, în linii mari este o proiecție în spațiul virtual și internautic a defectelor mele, unele acceptate și îmbrățișate, altele cu care mă lupt și câteva cu care mă prefac că mă lupt ca să impresionez femeile (da, în ultima frază e ascunsă o autoironie). Și ca orice narcisist, sunt curios de unde îmi vine traficul și care sunt lucrurile de interes. În traducere liberă, StatCounter.

Tot aici, pe blog adică, e locul în care mi-am vărsat oful referitor la problemele mele cu banca ING, entitate economică ce până acum jumate de an îmi era relativ simpatică. În mod total neașteptat, fără nici o bășcălie, am constatat că cineva din ING a fost interesat de ce debitez eu aici. Atât de interesat încât a intrat la fix pe tag-ul ce îi privește.

 

Asta dovedește că ING scanează activ piața pentru a vedea atitudinea generală față de ei. Nu pot decât să-i felicit pentru inițiativă. Păcat că nu se vede în nici un fel în atitudinea față de clientul final. Și nu mă refer la mine, cel cu gura mare și spurcată, ci la orice Ion Popescu de pe stradă care are cont și credit la ei. Oricum, după configurația calculatorului de pe care s-au informat, deduc că e vorba de un angajat ce face o sinteză, luând link-uri de pe mail sau dintr-un spreadsheet.

Nu-mi cer scuze pentru lipsa de informații de la contact. Ce-am spus acolo rămâne valabil. Oamenii mă au în baza de date, dacă vor să mă contacteze știu cum să dea de mine. Aș pune totuși pariu, pe o bere la temperatura camerei că deja e o mare răceală între mine și ING, că n-o să mă contacteze nimeni – probabil mă consideră deja o cauză pierdută.

Idilă cu ING – roman foileton

Cândva în vremuri imemoriale, eram băiet tânăr și fără griji. Adică eram mai darnic cu banii și comisioanele mi se păreau mai puțin importante decât lipsa de bătăi de cap. Așa se face că în 2007, puțin înainte să se nască Dani, am semnat un contract de asigurare de viață/pensie privată cu ING, contract de care eram extrem de mândru până zilele trecute. Până am mai citit o dată ce am semnat. Și mi-am pus niște întrebări.

Care este scopul unei asigurări de viață? Păi simplu – dacă dai colțu’ să nu rămână copii pe stradă. Buuun. Dar dacă, să zicem, contractezi o boală infecțioasă și mori? Nu de alta, dar e relativ ușor. Ghinion, riscul ăsta nu e asigurat. Dar dacă ai ghinionul să mori după ce ai băut un păhărel? Îți cade un ghiveci în cap, de exemplu. Păi stai să vezi, e o clauză că dacă ai murit din cauze din astea, nixit despăgubire. Că dacă nu erai un porc bețiv, vedeai ghiveciul venind și auzeai unda de șoc provocată de aerul împins în lateral. Nu că s-ar strădui asiguratorul să nu te despăgubească cu orice scuză posibilă dacă e cazul… Bun, deci alegerea cu asigurarea de viață a fost proastă. Există variante pe piață mai complete, mai oneste și mai puțin ambigue.

Dar lasă, că am făcut o alegere bună pe partea ailaltă. Tipa care mi-a făcut polița mi-a arătat un scadențar conform căruia, dacă am fost băiat finuț și n-am murit, la sfârșitul lunii banii (vasta majoritate) se varsă în fondul de pensii private. Oau, super afacere! Și cum ING știe să-mi investească banii și are un plan foarte precaut de investiții în titluri de stat garantate, sigur banii mei se înmulțesc. Nu?

Păi nu prea, că dacă te uiți în contul de asigurări, vezi cu surprindere că valoarea de răscumpărare a pensiei tale este undeva la 57% din tot ce ai cotizat 4 ani de zile. Păi cum așa, că aveați o eficiență garantată a investițiilor, un randament anual garantat. Am văzut cu ochii mei că în 4 ani de zile banii mei se înmulțesc și trec peste marea de comisioane și taxe. Da, dar stai așa, că e criză. Așa, și? RANDAMENT GARANTAT! Da, dar comisioane, socoteli, valoarea unei unități de investiții, bla bla.

Măi stimați ING-iști, hai să vă explic o chestie. Când ați venit la mine să vă dau banii pe mână, voi, profesioniștii în ale piețelor de investiții, mi-ați zis că vă descurcați infinit mai bine ca mine. Adicătelea că în loc să țin banii la ciorap, salteluță sau cont bancar ING (că în ultima vreme nu prea e nici o diferență…) mai bine vii dau vouă să aveți grijă de ei. Faceți voi un voodoo și îi puneți să facă sex între ei. Bun. Atunci cum pasca măsii după patru ani de zile în loc să am mai mulți bani decât dacă aș fi ales variantele precedente, eu am mai puțini? Că dacă mă descurc mai bine decât voi pur și simplu punând banii deoparte, nu investindu-i, atunci înseamnă că sunt mai bun decât voi. Sau voi mai proști decât mine.

Nu de alta, dar mă puneți în situația neplăcută de a filozofa despre paradoxuri. Că dacă eu am fost prost și am semnat contract cu voi, care sunteți mai proști decât mine, înseamnă că sunt mai prost decât eu însumi. Iar gândul ăsta îmi dureri de cap…

Așa că am impresia că voi nu prea mă mai vreți de client în nici un fel. Nici la bancă, nici la asigurări. De fapt stau și mă întreb de ce mai vreți de client pe oricine și mă asasinați cu reclame jignitoare la radio și la TV în care vă bateți cu cărămida în piept cum că vorbiți pe înțelesul adulților.

Mai ales în condițiile în care mi-a șoptit o păsărică ceva despre faptul că într-un an s-ar putea să vă tirați cu totul de pe piață. Poate de asta vă doare la…

Richard Dawkins în România?

Poate că sună prea bine să fie adevărat. Poate că e o prostie și s-a găsit cineva să facă pe Facebook o pagină ca să capete niscai atenție. Sau poate chiar există șansa ca unul din cei mai renumiți biologi și unul din oamenii cu cea mai clară gândire pe care l-am… citit, să ajungă în România, unde să susțină o prelegere. Eu unul mi-aș dori foarte mult să particip la așa ceva.

Câte ceva despre Dawkins poți citi aici.

Dar unul din lucrurile pentru care îl admir cel mai mult este faptul că are curajul să fie ateu și să militeze în mod deschis pentru această cauză, cu argumente raționale și de extrem de mult bun simț, pentru cei dispuși cu adevărat să asculte. Ca în cazul prelegerilor de mai jos, susținute singur, în primul caz, sau împreună cu Sam Harris în cazul celei de-a doua.

Dacă ești doritor să îl auzi în persoană și crezi că s-ar putea întâmpla, poți să începi cu un pas foarte simplu. Și gratuit și fără belele de cap. Trebuie doar un Like pe pagina de Facebook de aici.

Hai să vedem cum se mișcă autoritățile statului – partea a doua

Spuneam aici că postul TV sport.ro a transmis o coridă, în care a documentat pas cu pas schingiuirea și omorârea unui taur în comentariile admirative ale celor doi băgători de seamă din studio. Și mai spuneam că am înregistrat o plângere la CNA pe subiectul ăsta.

Ei bine, vinerea asta, la o lună fără șase zile, autoritățile statului au reacționat prompt și mai ales eficient. Includ mai jos mailul primit de la CNA.

Domnului Octavian Dunăre

 

Stimate domnule Octavian Dunăre,

 

Consiliul Naţional al Audiovizualului a primit sesizarea dumneavoastră, înregistrată la instituţia noastră cu nr. 5494/27.04.2011, referitoare la emisiunea privind coridele spaniole din data de 26.04.2011, transmisă de postul de televiziune Sport.Ro.

C.N.A. a transmis sesizarea dumneavoastră conducerii postului de televiziune Sport.Ro care ne-a comunicat că programul incriminat nu încalcă niciuna din normele legale în vigoare care reglementează conţinutul audiovizual pe teritoriul României. Prin difuzarea emisiunii la ora 22.00, radiodifuzorul a înţeles să respecte şi normele referitoare la protecţia minorilor în cadrul programelor audiovizuale.


Cu consideraţie,

Şef Birou – Ileana Dănălache

Biroul Comunicare şi Relaţii cu Publicul

Întocmit,

Alexandra Diniş – consilier

 

Mă bucur să observ că:

  1. Autoritățile statului, toate, veghează și funcționează atât în spiritul cât și în litera legii.
  2. Același trust care se sufocă de indignare la știrile din prime-time despre masacrarea cailor de la Letea consideră absolut normal să transmită barbaria numită coridă.

Consider că alte comentarii nu își mai au rostul.

 

UPDATE: Și totuși o asemenea atitudine nu mi se pare tolerabilă. Așa că am trimis un răspuns / solicitare la mailul de mai sus.

 

Stimata doamnă Diniș,

Vă mulțumesc pentru răspunsul trimis.

V-aș ruga însă să îmi confirmați încă o dată că, în concordanță cu legislația română în vigoare, atât audiovizuală cât și referitoare la protecția animalelor, un post TV are dreptul legal de a transmite imagini implicând schingiuirea și omorârea unui animal în scopuri de divertisment, chiar și respectând orele de difuzare și marcajele de vârstă recomandată.

În plus, aș dori o poziție oficială a CNA în această cauză, răspunsul trimis de dumneavoastră provenind de la televiziunea în cauză și nu de la CNA, organismul abilitat să supravegheze și să analizeze legalitatea acestei transmisiuni.

Cu stimă,

Octavian Dunare