La poza asta nu mai comentez nimic. Doar că sunt foarte mândru de ea.
Definiția unui dobitoc
Revin cu o altă dezbatere pe o temă interesantă pentru mine, plictisitoare pentru alții. Ce mă șochează în cazul ăsta este dobitocenia unuia din cei doi vorbitori. ”Arta” cu care îmbină prostia pură, wishfull thinking-ul, alegerea selectivă a faptelor științifice care îi convin și negarea celor care nu îi convin este pur și simplu epică.
Și încă o dată, mă sperie și mă înfurie că oameni ca ăsta coexistă pe aceeași planetă cu mine. Aș pleca cu prima navă spațială dacă s-ar putea…
În același timp, este cea mai slabă dezbatere a lui Hitchens pe care am văzut-o. Nici un Hitchslap?…
Despre religie și ipocrizie
O dezbatere foarte interesantă și foarte revelatoare. O minte rațională confruntă o minte îndoctrinată. Un om atacă religia, celălalt răspunde cu atacuri la persoană. Un om vorbește liber, celălalt citește un discurs. Rațiune contra demagogie. Și în final, creaționism contra știință. Ca bonus, unul este evreu și celălalt este, evident ”antisemit”.
Vizionare plăcută. Și reflecție utilă după aceea.
Hai să ne gândim un pic
Citeam știrea asta. Și mă gândeam așa – da, foarte nasol să mergi pe stradă și să te curețe un tablagiu cu o boabă în frunte. Dar…
Dacă mă pun nițel în papucii tablagiului, văd problema nițel altfel. Șă zicem că ești un nea caisă. Boschetar de radar sau nu, pastor de curve sau sfințișor, vezi la secție o poză cu un infractor periculos. Buuun. Și ți se pare că-l vezi pe stradă, într-o mașină. Ce faci?
- Dacă ți-e frică sau lene, te faci că nu-l vezi. Ce, e problema ta, a omorât-o pe măta?
- Dacă nu ți-e frică, și ai ceva sânge în instalație, încerci să pui mâna pe el. Că dă vine la CV.
Buuun. Deci te cauți în chiloți și vezi că atârnă ceva p-acolo. Te îmbărbătezi cu avânt proletar și alegi varianta 2. Numai că, așa cum se întâmplă în România, orice șmecheraș are gura mare. Gogu se dă jos din mașină și vine la tine să te ia de guler, că de ce îl inoportunezi. Iar tu, tablagiu feroce, care ai văzut fișa individului de urmărit internațional deosebit de periculos, te sperii când îl vezi că se dă jos din mașină, presupui că sigur e el și în concluzie scoți pistolul. Iar cum Gogu vine cu tupeu, din respect pentru venerabila doamnă tablagiu, alegi să plângă măsa și îi tragi o boabă în frunte.
Toată povestea mi se pare foarte plauzibilă. Nu de alta, dar dacă vine un polițai la mine să mă oprească în trafic și să mă întrebe de sănătate, eu m-aș opri frumușel să nu îl supăr. Iar dacă ar scoate pistolul m-aș pune pe jos calm, cu mâinile la ceafă, având încredere că până la urmă va constata că e dobitoc sau chior. Că doar nu s-o uita în portbagaj s-o descopere pe soacră… damigeana cu palincă de contrabandă de la țară.
Acuma între noi fie vorba, personal mi-aș dori să se întâmple mai des faze de genul ăsta. Nu ca să se mai curețe din dobitoci, resursa asta naturală este infinit regenerabilă. Ci pentru ca restul de dobitoci să-și bage în cap că atunci când vine nea caisă, taci din gură, stai cu mâinile pe volan și faci ce ți se cere. Că altfel îți deranjează un glonț ritmul de la manele și îți răvășește ideile.
*Disclaimer – Nu am pretenția că sunt stăpân pe toate detaliile poveștii. Dar deducția logică mi se pare destul de credibilă în cazul ăsta cât să mă aventurez la o presupunere rezonabilă.
Mănânci sau gândești?
Zilele astea mâncarea este scumpă, circulă un zvon. Sau poate nu e scumpă, se vinde scump pentru a umfla unele buzunare. Iar pentru a maximiza umflatura, mâncarea se face din cele mai ieftine ingrediente posibil.
De curând am început să mă uit la Food Revolution a lui Jamie Oliver. Pe lângă multele lucruri șocante pe care le-am văzut acolo, unul dintre ele a strălucit ca o supernovă în comparație cu celelalte.
Uitându-mă cu oroare la modul general în care se produc ceea ce voi numi generic chiftelele de burgeri, demonstrat cu elocvență absolut inutilă de Jamie, n-am putut să nu fac o observație poate prea subtilă. Mâncarea proastă a devenit religie. Este împachetată frumos, este servită copiilor de la vârste foarte mici într-un mod care le spală creierii și devine o parte integrantă a vieții lor asupra căreia majorității nu i-ar trece prin cap să o pună la îndoială.
Ieri seară m-am oprit cu soția la un McDonalds. Ne era tare foame și simțeam nevoia de un junk food rapid care să ne repună pe picioare. În mod tradițional, în rarele noastre vizite, nu luam hamburgeri. Despre ăia știam cum se fac. Alegeam McPuișor care, eram noi convinși, e făcut din carne sănătoasă de pui.
Dar ieri, în timp ce stăteam la masă și mâncam sus menționatul sandwich, secvența de mai sus era foarte proaspătă în minte. Așa de proaspătă că mi-a sărit urlând în fața ochilor. M-am oprit din mâncat și, pentru prima dată, m-am uitat în chifteaua prăjită. Și am realizat, nu știu cum de-abia acum, că nu e carne macră. Este un agregat de fulgi de carne de pui, produs cel mai probabil într-un mod destul de asemănător cu cel demonstrat de Jamie.
Și mi s-a tăiat brusc pofta de mâncare. Am simțit nevoia să las McPuișorul jos și să o iau discret la goană de acolo. Dar înainte de asta m-am uitat în jurul meu la oamenii care mâncau astfel de chiftele ascunse în pâine, unii cu plăcere, alții blazați. Dar în mod evident, nici unul nu cunoștea modul de preparare a unul astfel de aliment. Și cu siguranță nu îi interesa. Numele restaurantului și ambalajul frumos al mâncării sunt garanție suficientă pentru calitatea mâncării.
Iar după ce am luat-o la goană de acolo, mă întrebam dacă există ceva cât de cât natural în meniul McDonalds în ceea ce privește burgerii. Oare există un fast food care să nu fie atât de offensive pe toate planurile – ceva care să fie cât de cât sănătos, din ingrediente naturale… Singurul care mi-a trecut prin minte e shaworma. Dar nu e exclus să-mi scape ceva în ecuația asta…
Bonus, când am ajuns acasă, am avut curiozitatea să caut rețeta pentru chifteaua în cauză. Citez:
”Carne din piept si pulpa de pui, piele pui, invelis pane ( faina griu, condimente, sare, pesmet, agenti de coacere E300, E450, E500, drojdie ), ulei vegetal.”
Pentru cunoscători
Pe teme religioase
Se pun pe țigări, se vor a fi puse pe fast-food. Dar n-ar fi logic să fie puse și aici?
În loc de religie
Mă gândeam ieri care ar fi lucrurile cu adevărat utile de învățat în școală, în locul pachetului de superstiții și dogme numit religie. Lucrurile evidente precum biologia, matematica și altele asemenea sunt acoperite. Educația sexuală, de exemplu, mi se pare mult mai utilă decât religia. În primul rând pentru că poate proteja copii, prin informare, de o droaie de nenorociri (BTS-uri, unele din ele incurabile, altele mortale sau traumatismul unei sarcini/avort). Și în al doilea rând pentru că s-a dovedit prin studii că o bună informare împinge vârsta primei experiențe sexuale cu 2-3 ani în sus, nu în jos.
Există însă ceva ce nu e acoperit deloc, și care personal mi se pare extrem de util. Psihologia. Dar nu psihologia teoretică, abstractă, ci noțiuni de psihologie aplicată care să ajute copilul să se orienteze în viață. Noțiuni despre temperamentul uman. Noțiuni despre cele mai comune tipologii de probleme emoționale cu care s-ar putea întâlni în viață, la el sau la alții. Cum să recunoască o depresie și cum să ajute un om care are nevoie, îndrumându-l către consiliere. Lucruri care să îl ajute să înțeleagă cum funcționează creierul uman și cum să reacționeze în fața diverselor probleme. Lucruri care să diminueze cât mai mult nefericirea lui și a celor din jur.
Ne preocupăm atât de mult de sănătatea fizică, dar de sănătatea mentală și afectivă nu ne preocupăm aproape deloc. În schimb, colectiv, ca societate, lăsăm niște preoți cu intenții cel puțin dubioase să ne îndoctrineze copii cu baliverne fără nici un fundament din punct de vedere psihologic sau științific. Ba din contră, îi împingem spre credință prin teroare…
Uite-te în sus…
…și spune-mi ce nu vezi 🙂
De ce am vrut fete
Ok, cu siguranță titlul nu se leagă logic de poza de mai sus. Dar dacă ai un pic de răbdare, o să-ți explic. Noi masculii feroce trăim cu impresia că femeile ne sunt inferioare. Pentru că nu au gura la fel de mare ca noi, pentru că nu își impun punctul de vedere cu pumnul în masă, pentru că nu se înfig în trafic cu tupeu (ok, specimene din astea am văzut, dar cred că toată lumea e de acord că sunt excepții) și lista poate continua. Dar de ce se întâmplă asta?
În principal datorită educației din copilărie. Băieții, cu infuzia naturală de testosteron, sunt agresivi și bătăuși, lucru interpretat greșit drept curaj și inteligență de către părinți. Și încurajat. Fetele, în schimb, sunt tratate de mici ca inferioare. Pentru că majoritatea au niște tați maimuțoi cu mentalitate de ev mediu, care își bat soțiile că nu le-au făcut băiat. Maimuțoi care nu se opresc nici o secundă să își regândească sistemul de valori, încurajați de alții maimuțoi de rangul lor, cei mai de seamă dintre ei numiți ”preoți”, ”imami” sau ”rabini”. Iar atitudinea continuă ulterior în viață. Tu stai cuminte, tu nu pleci de acasă, tu nu faci sex până mor eu. Normal că un copil educat în stilul ăsta este marcat pe viață. Și mai grav, fetele educate în stilul ăsta ajung femei care își vor educa fetele în același fel. De unde concluzia, băieții sunt inteligenți, fetele sunt proaste. Sau cel puțin nu contează. Și normal că facem reclame cu ”băieți inteligenți”.
Ei bine, când am rămas însărcinați prima oară, nu am avut preferințe legate de sexul copilului. Singura dorință era să fie sănătos. Când am rămas însărcinați a doua oară mi-am dorit tot fată. Pentru că sunt istețe, pentru că sunt iubitoare și pupăcioase și pentru că nu au permanent norul testosteronului deasupra capului. Dar mai ales pentru că am considerat sincer că o fată merită să ajungă într-o familie lipsită de maimuțoi, în care nevoile și instinctele ei să fie apreciate, ocrotite și cultivate. Într-o familie în care potențialul copilului este pus în valoare indiferent de prejudecăți aberante.
Și cred și sper sincer că voi putea să fac exact asta. Până acum merge.