Mă uitam zilele trecute la The Birds, al lui Hitchcock (dovadă postul de mai jos). Și mi-am dat seama că lumea e plină de plagiatori.
Unul din filmele mele favorite este Al șaselea simț, regizat de M. Night Shyamalan. Mi-a plăcut întorsătura… violentă de la final, dar mai ales tehnica prin care povestea adevărată era țesută sub nasul spectatorului dar fără ca acesta să fie conștient de ea. În termeni de specialitate se numește heringul roșu. Păcălești privitorul cu o poveste evidentă, asamblând un mare puzzle în fundal. Shyamalan a învățat tehnica asta de la Hitchcock, unul dintre cei mai mari maeștrii ai suspansului din toate timpurile. Dar, pare-se, nu este singurul lucru pe care l-a învățat.
Al treilea film cunoscut al lui (dar al cincilea regizat), Signs, este puternic inspirat din The Birds. În filmul lui Hitchcock, stoluri de păsări atacă violent oamenii iar personajele principale sfârșesc prin a se baricada în casă, blocând ferestrele și ușile cu scânduri bătute în cuie. În Signs, familia vânată de extratereștri se baricadează în casă, închizând ferestrele și ușile cu scânduri bătute în cuie. În The Birds, o gaură în acoperiș permite păsărilor să intre în casă. În Signs, o fereastră uitată neblocată în mansardă permite extratereștrilor să intre în casă.
În cel de-al șaptelea film al lui, The Happening, Shyamalan spune povestea unei lumi în care plantele, din motive inexplicabile, trec la exterminarea sistematică a omenirii. În The Birds, Hitchcock spune povestea unei lumi în care păsările, din motive inexplicabile… înțelegi unde bat.
Rezultă deci că M. Night Shyamalan este un mic… plagiator? Cuvântul mi se pare un pic prea dur. Mi se pare mai degrabă o preluare a ștafetei de la un gigant. Poate din admirație față de marele maestru, poate dintr-o mică lipsă de inspirație. Nu este singurul lucru pe care l-a împrumutat de la Hitchcock. Asemeni maestrului pe care îl emulează, Shyamalan a apărut episodic în toate filmele scrise și regizate de el.
Important este să creezi opere care, în ciuda inspirației din alte surse, să aducă ceva nou. Sings mi s-a părut un film interesant, atâta timp cât poți să-ți suspenzi realismul și să intri în lumea filmului. Dacă poți să crezi că extratereștri sunt vulnerabili la apă, atunci poți să înghiți și gogoașa cu existența divinității și intervenția acesteia pentru salvarea arbitrară a unei familii. The Happening mi s-a părut un pic mai greu de digerat. Poate nu l-am înțeles eu cu adevărat. Ar fi cazul să-l mai văd o dată…
