Să râdem cu laptopurile 3D

Întrebarea 1: Ce trebuie să poată face un laptop 3D?
Răspunsul 1: Un laptop 3D trebuie să poată reda CURSIV jocuri moderne și când te plictisești, filme 3D.

Întrebarea 2: La ce e bun un laptop 3D care nu este capabil de lucrurile specificate mai sus?
Răspunsul 2: …………………………………………………………………………
(A se completa de către cititor)

Întrebarea 3: Cât ar trebui să coste un laptop care nu e în stare să se conformeze cerințelor de la primul punct?
Răspuns 3: Nu 8500 RON 😀

Materiale didactice:

Toată povestea aici.

Cum ar trebui să arate un laptop 3D adevărat?

Lecții din vacanță

Doar pentru că pleci în vacanță, nu înseamnă că nu trebuie să mai înveți una alta. De exemplu, eu am învățat unele lucruri interesante. Ca de exemplu:

Poți supraviețui fără internet, chiar și în secolul 21. Mai ales când te costa ~10RON ora.

Carl Sagan a fost un om genial și un excelent povestitor. Când nu ai internet și te uiți la Cosmos: A Personal Voyage care zăcea pe hard disk de ani de zile, descoperi o pasiune molipsitoare pentru știință și astronomie (NU ASTROLOGIE). Și nu poți să nu te gândești că dacă vedeai seria de documentare în copilărie poate aveai cu totul altă meserie acum.

Google își datorează numele unui copil de 9 ani pe nume Milton Sirotta.

Oriunde sunt români, parcarea devine o aventură dar și o experiență de viață. Numai un român poate parca pe straturile de flori sau poate strecura mașina pe trotuar dincolo de stâlpii metalici destinați să împiedice asta.

Nici o distanță nu este prea mare pentru melteni. Când e vorba de economii, toată ”crema” româniei se mobilizează voiasă spre tărâmuri sudice.

Melteanul își aduce plodul în vacanță, dar n-are chef să îl deranjeze progenitura pentru acest act de altruism. Așa se explică farfuriile sparte, mâncarea dată pe jos și înghețata pe care aluneci în drum spre masă.

Copilul de meltean poate îngurgita cantități impresionante de înghețată gratuită. Pe care și-o ia singur, fără supravegherea părinților. A se vedea observația de mai sus. Poți să faci diabet doar uitându-te… La podea, nu la frigider.

Românii sunt o nație de insomniaci. Dacă barul all inclusive se inchide la ora 23:00, poți să fii sigur că de-abia atunci se îndreaptă nemulțumiți către camere. Îi poți recunoaște ușor după behăiturile în gura mare pe holul hotelului, cu ceata de plozi (mici) urlători printre picioare. La ora 23:15. În gura cât mai mare.

Un simplu concept numit ”tip box” asigură permanent zâmbetul și bunăvoința din partea angajaților hotelului. Găsești cutia la bar, la restaurant, la sala de divertisment și la recepție.

Poți să scoți românul din țărișoara lui, dar nu poți să scoți ”sticla de lapte” din român. Când poziția lui pe șezlong depinde de ora la care se scoală, este perfect dispus să se trezească cu noaptea în cap pentru a își lăsa prosopul pe plajă înainte de micul dejun. Pentru el și pentru toate rudili din hotel.

Maneliști e peste tot. Asta vorbește de la sine și nu necesită clarificări.

Omul se trage din maimuță. Îmi pare rău pentru maniacii religioși, dar e evident pentru oricine are jumate de creier funcțional. Comportamentul se vede peste tot, caracteristicile fizionomice se văd extrem de evident la unele specimene de pe plajă. Unii oameni din păcate se trag și din porci. Și asta se vede pe plajă, dureros pentru retină.

Salvamarii sunt oamenii puși acolo ca să te enerveze pe tine și care să te oblige să îți exersezi dicția perfectă: ”di șe?”… Nu ca să te împiedice să-ți transformi vacanța în înmormântare.

Există țări și orașe fără câini maidanezi. Pe bune!

Teoria relativității se aplică cel mai bine când intri în România. Mai ales la legislația rutieră.

Zâmbetele și râsetele copiilor tăi sunt cel mai minunat lucru din lume. Și asta face să merite orice mică neplăcere din concediu 🙂

Metaforă

Mi-a trebuit a doua vizionare ca să înțeleg cu adevărat metafora profundă ascunsă în secvența asta.

Când realizezi că în fața vieții ești un nimeni, la mila unor evenimente ce uneori depășesc nu numai puterea ta de influență dar poate și capacitatea de înțelegere, orgoliul devine doar o povară suplimentară, auto-impusa.

Într-un fel, se leagă de ce mă sfătuia Albert Budică zilele trecute.

Sărmanii greci

Uitându-te la știri, nu poți să nu observi ce nație oprimată sunt grecii. Un guvern criminal ia măsuri nepopulare aducând poporul la limita exasperării. Ce să mai, grecii sunt supuși unui genocid incredibil în fața căruia nici o națiune din lume nu ar putea rămâne indiferentă. Cred că filmulețul de mai jos prezintă foarte bine situația:


Uitându-te la știri, nu poți să nu observi ce nație oprimată sunt românii…

De ce dracu’ traversează toți boșorogii aiurea

Nu-i așa că e enervant? Conduci și tu ca omul și hop fosila pe mijlocul drumului, fluturând bastonul la tine.

Te caută p-acasă, îți zici în barbă dacă ești finuț. Dacă ești mai necioplit, lași geamul jos și-l înjuri. Iar dacă ești animal te dai jos și-l iei la bătaie.

Dar totuși, de ce naiba o ia pe acolo? Pentru că nu mai e tânăr ca tine. Demnitatea lui a fost înlocuită de dureri la fiecare mișcare și sincer ăia 10-20 de metri în plus până la trecerea de pietoni îl sperie infinit mai tare decât bara mașinii tale…

Pun pariu că nu te așteptai la finalul ăsta.

Cunoaște-ți brandul

Și nu, nu mă refer la pumn 🙂

Cel mai important lucru când lucrezi pentru un brand, este să-i cunoști valorile. Dar și mai important este să îi cunoști percepția în piață și să simți, la cel mai sincer mod cu putință, particularitățile pieței pe care operezi. Studiu de caz, reclama de mai jos ce rulează, tradusă, pe posturile TV din România.

Reclama mi se pare forțată și neconvingătoare pe multiple planuri. În primul rând Renault Megane este o mașină de clasă medie, cu o ținută de drum medie și cu o etichetă de preț cât mai mică. Adică este o variantă de buget, de compromis pentru cine nu își permite mai mult. Deci în nici un caz nu este un simbol al statutului social după care să tânjești așa cum ai face-o după un Mercedes sau un Porsche. Și în nici un caz nu este experiența automotivă după care să leșini de plăcere. Da, este comodă, da, pleacă de pe loc când o bagi în a întâia și dai drumul la ambreiaj, dar asta fac toate mașinile de pe planeta asta. Și aproape toate celelalte mașini de vânzare la ora asta o fac mai bine, cu fiabilitate mai mare etc.

Reclama în forma ei originală se adresează unui public foarte precis și foarte atipic – francezii. Criteriile după care ei își cumpără o mașină sunt cu totul diferite de cele după care îți cumpără restul europenilor mașini. Reclamele nemțești, de exemplu, nu merg în Franța, iar cele franțuzești sună fals pentru restul Europei. De asta preluarea unei reclame este greșită din principiu, a uneia franțuzești cu atât mai mult. Exemplul cel mai bun mi se par reclamele la Calgon, care mă enervează de îmi vine să sparg televizorul și să-mi arunc mașina de spălat pe geam.

Și rămân din nou cu întrebarea? Cine este clientul Renault în România și în ce fel îl atinge acest brand?

De ce…

Se întreba Cristi Manafu aici de ce aceleași lucruri costă mai mult în România decât în alte țări.

Trecând peste discuțiile metafizice legate de volume care da, fiind mai mici implică marje comerciale mai mari pentru a susține agentul economic, și lăsând în urmă și argumentul evident ridicat de unul din comentatorii lui, cum că în preț se includ toți banii spălați care se scurg ca șpăgi prin toată țărișoara asta, mai rămâne un argument și poate cel mai important.

Toate corporațiile își fac profitul adevărat pe piețele emergente. Aici își pot permite să ceară prețuri ridicole pentru produse și servicii pentru care, la aceleași prețuri, ar rămâne fără clienți și ar trage obloanele în alte țări. Studiu de caz mai jos.

Companie: Vodafone
Telefon: Samsung Galaxy S II
Abonament în Olanda: 19,75 EUR
Abonament în România: 19,79 EUR
Preț telefon în Olanda: 0 EUR
Preț telefon în România: 189 EUR

Oferta Olanda

Oferta România

Răspunsul meu la întrebarea lui Cristi?

De jepcari ce sunt. Pentru că dacă merge, orice corporație se întinde cât poate, pe toate planurile. Și pentru că România este o piață lipsită de o cultură a consumatorului, lucru pe care toate corporațiile au grijă să îl ocrotească și să îl cultive.

PS: Aștept cu interes să îmi explice cineva cum că exemplul de mai sus nu e relevant.